M-am născut în orașul Abrud, jud. Alba, în anul 1972, ca al doilea băiat în familia preotului Ioan – Andrei și Nazarica Blidar. Încă de mic copil am avut prilejul și ocazia să cunosc de la tatăl meu bucuria pe care o aduce în sufletul omului dragostea de Dumnezeu și de semeni.
Casa părintească, biserica ,unde alături de tatăl meu, trăiam fiecare sfântă slujbă, fiecare Sfântă Liturghie, ca o nouă treaptă de a-l descoperi pe Bunul Dumnezeu și dragostea Sa față de noi, au fost pentru mine momente înălțătoare de credință și de simțire duhovnicească. Atmosfera de familie, frumusețea sfintelor sărbători pe care le trăiam ca pe clipe sfinte ale vieții precum și darul de a aduce bucurie și de a da un sens profund vieții creștinilor însetați de credință, pe care le-am văzut la tatăl meu, m-au determinat, încă din fragedă copilărie, să mă gândesc tot mai mult să-i urmez, indiferent de greutățile și de necazurile care aveau să-mi stea împotrivă și pe care aveam să le descopăr mai târziu.
Cu cât creșteam această dorință se adâncea tot mai mult în sufletul meu, încât, după terminarea liceului, devenise hotărâre fermă. Așa se face că în anul 1992 am devenit student al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, pe care am absolvit-o în anul 1996.
Întâlnirea cu profesorii facultății, cursurile la care am asistat, au avut toate rolul de a mă face mai conștient, pe de o parte, de frumusețea și înălțimea vieții preoțești, iar pe de altă parte de dificultatea sau responsabilitatea pe care o implică această chemare.
Am căutat să folosesc anii de facultate pentru a adânci învățăturile mai ales practice, pastorale, care să mă ajute la o bună pastorație a enoriașilor încredințați mie, cu permanentă convingere că preotul, în calitatea sa de reprezentant al Mântuitorului Hristos, Păstorul cel Bun în lume, are o influență deosebită și un rol esențial în viața morală a unei parohii.
Un moment important a fost pentru mine de asemenea, căsătoria cu presbitera Mihaela-Georgeta, absolventă a aceleeași facultăți, știut fiind faptul că în viața și lucrarea unui preot adevărat, o importanță deosebită o are familia sa și în mod deosebit, maica preoteasă, cum o numesc adesea credincioșii.
Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cei doi copii ai noștri, Nicolae și Smărăndița, născuți în anul 1998 respectiv 2002.
Din anul 1996 am fost numit preot în parohia ,,Sfânta Treime”din satul Cerbu, Protopopiatul Botoșani, acest lucru fiind marcant pentru enoriași deoarece am fost primul paroh, comunitatea fiind înființată ca parohie în anul 1993 și funcționând ca filie până la venirea mea.
Pentru mine, se împlinește astfel, dorința și gândurile mele cele mai curate de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor.
